Intoxicația cu metale grele, de exemplu plumbul, apare în momentul în care respectivul metal se acumulează în corp în cantități mult prea mari. Tratamente există și presupun oprirea expunerii și terapia de chelare, alături de o atenție sporită la mediul în care trăiește sau lucrează pacientul. Testul pentru determinarea plumbului în sânge rămâne singura metodă de stabilire clară a nivelului de plumb din organism, în timp ce analiza plumbului urinar este o investigație complementară pentru evaluarea expunerii sau a eliminării sale.
Analiza plumbului urinar, testul care depistează intoxicația cu plumb și expunerea la acest metal greu, a devenit de ani buni o metodă foarte simplă de a vedea cum a decurs un tratament, cât plumb s-a eliminat și care mai este valoarea, fără a înlocui testul de sânge.
Medicii o vor recomanda frecvent în caz de suspiciune și când pacientul o solicită și crede că a existat o expunere reală la plumb.
Testul se poate repeta în anumite contexte clinice doar la recomandarea aceluiași medic specialist sau a laboratorului care a procesat probele.
Plumbul, metalul greu ajuns adesea în organism, cu efecte devastatoare asupra sănătății noastre
Plumbul este un metal greu cu o toxicitate crescută, afectând multiple sisteme odată ce ajunge în organismul nostru. La momentul de față nu avem un nivel cunoscut de expunere la plumb fără efecte nocive, plumbul fiind distribuit în creier, rinichi, ficat și oase.
În cazul pacienților minori se discută despre neurotoxicitate, despre interferența cu procese esențiale ale dezvoltării creierului, chiar și la valori mici care indică prezența plumbului în sânge. O valoare de 3,5 µg/dL poate duce, de exemplu, la scăderea performanțelor cognitive și comportamentale la copii.
Formarea hemoglobinei este afectată, cu instalarea anemiei, asta pentru că plumbul inhibă enzime din sinteza hemului (ALAD și ferochelataza); apar modificări de markeri, precum protoporfirina sau zinc-protoporfirina, apare hipertensiunea și se înregistrează efecte pe termen lung la nivelul celor două sisteme principale, cardiovascular și renal.
Cât despre reproducere și sarcină, expunerea repetată și pe timp îndelungat poate crește riscul de probleme reproductive și de fertilitate.
Plumbul ajunge în corp prin ingestie de multe ori (îl luăm din mâncare, apă, praf), dar și prin inhalare (din praf și fum la locul de muncă, de exemplu). Copiii absorb mult mai mult plumb ingerat decât adulții, în jur de 40-50% versus 3–10% în cazul adulților.
Odată ce avem plumb în sânge, el se distribuie mai departe în sânge, țesuturi moi și țesut mineralizat (oase și dinți, care devin rezervor). Peste 90% din plumb poate fi stocat în os și poate fi eliberat în perioade cu metabolism osos crescut (în sarcină sau în timpul alăptării, la lactație).
Timpul de înjumătățire a cantității de plumb din sânge, la adult, este de 28-36 de zile în medie, deci nivelul din sânge reflectă expunerea relativ recentă, cu un rezervor osos pe termen lung.
Și până la urmă de unde putem să „luăm” plumb? Din vopsea pe bază de plumb, din praf contaminat, din sol contaminat, din vopsea degradată, din emisii industriale sau benzină cu plumb (emisii istorice), chiar și din apa potabilă contaminată de la instalații, țevi, lipituri, fitinguri, când apa este corozivă, ceea ce este important de precizat.
Se mai poate „lua” plumb din condimente, alimente, bomboane (din chili, tamarind), din produse contaminate, din cosmetice și medicamente ori remedii tradiționale. Uneori putem să avem plumb în organism de la un loc de muncă cu risc crescut: construcții, renovări, topitorii, baterii auto, sudură, metalurgie, reciclare, activități industriale în industria grea.
Cei pasionați de trageri în poligon închis se pot trezi cu un nivel destul de mare de plumb în sânge de la muniție, primeri și praf, iar cei care lucrează cu vitraje, lipituri și suduri de aliaje din pasiune sau confecționează greutăți de pescuit au un risc mult mai mare de expunere involuntară.
Dacă pacienții au fragmente de alice sau de glonț reținute în organism, fără a fi eliminate chirurgical, pot să se aștepte la niveluri crescute ale plumbului în sânge.
Simptomele tipice care anunță prezența plumbului în organism sunt: încetinirea dezvoltării și a creșterii la copii, afectarea creierului și a sistemului nervos la copii, probleme de învățare și comportament, de auz și vorbire la copii, precum și dureri abdominale, greață, constipație sau diaree, oboseală, iritabilitate, dureri mari de cap, tulburări de memorie ori de atenție, furnicături sau dureri la mâini și picioare în cazul adulților.
Pe termen lung, adultul se poate confrunta și cu hipertensiune arterială, tulburări de dispoziție sau cu markeri hematologici cu valori modificate (anemii severe permanente).
Plumb urinar, o analiză simplă care depistează intoxicația cu plumb
Fiind vorba de interiorul corpului nostru, nu avem de unde ști dacă s-a produs intoxicația cu plumb și dacă nivelul de plumb este mai mare sau mai mic. Dacă nu avem simptome tipice și nu mergem la medic pentru diagnosticare și testare, riscul de a dezvolta complicații severe este mare.
De aceea, o analiză de urină banală poate să ne ajute să știm pe loc dacă avem probleme cu plumbul ajuns în organism. Plumbul urinar este un test ce implică măsurarea plumbului eliminat prin urină (în 24 de ore sau raportat la creatinină).
În rezultatele primite de la laborator putem vedea notații precum µg/24h (excreție/zi), µg/L (concentrație), µg/g creatinină (raport). De reținut că măsurarea plumbului urinar este folosită pentru a evalua expunerea, dar este vorba despre expunerea recentă, cu limitări pentru „încărcarea totală” pe termen lung.
A nu se înțelege că plumbul urinar înlocuiește analiza de plumb din sânge. Se recomandă în continuare și recoltarea venoasă pentru testarea cantității de plumb din corp și a prezenței plumbului.
Atenție: testarea urinară după administrarea unui chelator nu este validată și nu va fi utilizată niciodată ca test diagnostic.
Plumbul urinar este mai degrabă un test complementar, recomandat doar atunci când: se dorește evaluarea expunerii recente în unele contexte de monitorizare a metalelor ori monitorizarea chelării (interpretarea se face în context toxicologic).
Pentru că simptomele sunt nespecifice, recomandarea de testare rămâne doar în cazurile clinice în care pacientul prezintă simptome compatibile și există o posibilă expunere.
Pacienții cu risc crescut de intoxicație cu plumb și plumb în organism, vizibil și la testele de urină, sunt minorii, copiii mici, pacienții care trăiesc în locuințe vechi, cu praf, vopsea veche, în medii care nu sunt igienizate corespunzător. Se adaugă gravidele și lăuzele, respectiv femeile care alăptează.
Etapele analizei plumb urinar și interpretarea rezultatelor
Pentru pacienți, un test de plumb urinar presupune colectarea urinei eliminate în 24 de ore, în recipiente curate, sterile, din plastic, cu refrigerare în maximum 4 ore după finalul colectării. Se notează volumul total și intervalul de colectare. Nu se va colecta urina în intervalul de după folosirea de substanțe de contrast (după RMN sau CT cu contrast) - fereastra recomandată pentru evitarea colectării urinei este de peste 72 de ore.
Pentru laborator, metoda uzuală modernă folosită este ICP‑MS (spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv) sau se mai utilizează variante triple‑quadrupole ICP‑MS/MS. Se controlează strict contaminarea pentru rezultate relevante și se confirmă, la nevoie, cu o a doua probă dacă există suspiciune de contaminare.
Rezultatele oferite la finalul testului de plumb urinar diferă: putem avea la adultul de peste 18 ani o valoare pe 24 de ore sub 2 µg/24 de ore (iar pentru intervalul 0-17 ani valoarea „nu este stabilită”), dar valorile de referință pot fi exprimate și ca fiind sub sau egale cu 8,1 µg/zi, sub sau egale cu 5,0 µg/L (per volum), respectiv sub sau egale cu 5,0 µg/g creatinină (raport).
O valoare mică în interval este interpretată adesea ca lipsa unei expuneri recente semnificative în perioada apropiată recoltării, fără a garanta deloc absența plumbului depozitat în oase.
Valoarea crescută indică cu o probabilitate mare o expunere recentă, dar trebuie corelată cu plumbul din sânge (BLL), cu sursele posibile și cu o posibilă contaminare a probei.
La copilul sub 10 ani, cu BLL peste 45 µg/dL, se recomandă chelarea, iar la peste 70 µg/dL există un risc critic de toxicitate neurologică severă, reprezentând o urgență medicală majoră ce impune spitalizarea imediată (în special dacă se instalează encefalopatia). La 45–70 µg/dL se indică de obicei chelare, iar la peste 70 µg/dL este obligatorie chelarea parenterală de urgență în regim de internare.
Valoarea de referință pentru adulți la analizele legate de plumb este de 5 µg/dL, tot ce este peste fiind un semnal de alarmă.
Evitarea expunerii este necesară la praguri mai joase, pentru a nu aparea efecte și complicații pe termen lung. Simptomatologia severă și/sau un BLL foarte mare va însemna internare rapidă și catalogare ca situație de urgență.
Cum se poate reduce riscul de intoxicație cu plumb sau de expunere la plumb? Este foarte simplu: se apelează la curățare umedă, se evită șlefuirea ori încălzirea vopselei vechi fără măsuri profesionale, se previne praful contaminat, depunerea lui și „ridicarea” în aer. Mâinile se vor spăla frecvent, se vor curăța jucăriile și suprafețele, se folosesc filtre și apă rece pentru gătit, evaluându-se local sursa contaminării.
Atenție la condimente, cosmetice și remedii tradiționale din surse nesigure, citiți etichetele, verificați sursa de fiecare data. Foarte importantă este ventilația spațiilor, echipamentul de protecție purtat mereu în medii cu risc crescut de expunere, precum și renunțarea la fumat in medii unde există risc real de expunere.
Nu se recomandă venirea acasă cu haine și încălțăminte de la lucru care sunt expuse mereu la agenți contaminanți.
Femeile care alăptează trebuie să se testeze la orice suspiciune, să oprească alăptarea la valori mari, să retesteze laptele și să se retesteze periodic — ele se vor adresa doar specialiștilor în toxicitate la plumb și sarcină cu risc.
MedLife are pe lista de analize care se pot procesa în laboratoarele moderne proprii și plumbul urinar, un test foarte util în depistarea intoxicației cu plumb. Costul este de 166.00 lei, iar rezultatele vin în 8 zile lucrătoare. Este nevoie de echipamente speciale pentru acest tip de analize, ce utilizează tehnologii avansate de spectrometrie de masă sau tehnici analitice dedicate.
Înainte de programări pentru recoltare și predare de probe de urină sau de sânge, după caz, este bine să suni la MedLife, în Call Center, și să întrebi la centrul de recoltare din oraș dacă punctul respectiv efectuează și plumb urinar sau dacă probele trebuie trimise la laboratorul central.
La multe analize din sfera toxicologiei va fi nevoie și de trimitere de la un medic specialist (medicina muncii sau toxicologie), deci este bine să întrebi și despre acest detaliu.
Programările pentru recoltări și predări de probe se fac rapid, telefonic sau online, iar accesul la laborator și la aparatura de ultimă generație este rapid. În funcție de tipul probei solicitate, va fi nevoie și de urină spontană sau de urină din 24 de ore, asta pentru că procedura de recoltare diferă și trebuie confirmată înainte neapărat ca să nu ai surprize.
Rezultatele analizelor se pot vedea în contul de client din aplicația MedLife sau se pot primi tipărite în sediul unde s-a făcut recoltarea, în funcție de ce își dorește pacientul.
